Hramurile bisericii


sf SERAFIN de SAROV biserica biserica
   

Popas în vesnicie - Meditatie la Adormirea Maicii Domnului

          Toate predaniile vechi ne spun ca viata Maicii Domnului pe acest pamânt a fost ca o prea frumoasa cununa împletita din bunatate si blândete, din mila si iubire. Pe cei bolnavi îi îngrijea, pe cei necajiti îi mângâia, pe cei cazuti îi îndrepta, deznadajduitilor le umplea sufletul de lina si senina nadejde si tarie, sadind în inimile tuturor dragostea de Dumnezeu, ca o adevarata mama a milostivirilor.
          Iata câteva marturii vrednice de evidentiat: Sfantul Apostol Ioan o vede îmbracata în lumina si, încununata cu stele, având sub picioare luna (Apoc. 12, 2). Iar proorocul David o vede sezând de-a dreapta lui Dumnezeu în haina aurita si prea înfrumusetata (Ps. 44, 11).
          Sfântul Dionisie Areopagitul, la trei ani dupa ce se încrestinase de catre Sfântul Apostol Pavel, învrednicindu-se a vedea pe Maica Domnului, îi scrie Apostolului neamurilor: "Marturisesc înaintea lui Dumnezeu, ca-mi parea cu neputinta ca cineva, în afara de Dumnezeu, sa fie plin de atâta putere dumnezeiasca si dar. Nimeni din oameni nu poate sa înteleaga ce am vazut eu si ce am priceput nu numai cu ochii cei sufletesti, dar si cu cei trupesti. Eu am vazut cu ochii mei pe cea mai frumoasa si mai sfânta decât toate puterile cele ceresti, pe Maica lui Hristos Iisus Domnul nostru. Marturisesc înaintea lui Dumnezeu care S-a nascut din Sfânta Fecioara, ca daca n-as fi pastrat în mintea mea învatatura, apoi as fi socotit-o pe Prea Sfânta Fecioara ca pe Însusi Dumnezeu si i-as fi dat ei închinarea care se cuvine lui Dumnezeu. Mintea ei era calauzita de Dumnezeu, dorinta ei era îndreptata spre tot ce e bun si vrednic de dragoste; ura avea numai pentru pacat si pentru pricinuitorul lui; ochii ei erau îndreptati neîncetat spre Domnul, privind lumina vesnica si neapropiata; auzul gata a asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar limba varsa dulceata dumnezeiasca; inima ei era curata si neprihanita. Toata era biserica a Duhului, locas Dumnezeului celui viu".
          Sfântul Ambrozie, arhiepiscopul Milanului, întemeiat pe cuvintele Sfântul Ignatie Teoforul, scrie: "Ea era fecioara nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Inima ei era plina de smerenie; în vorba era înteleapta si fara de grabire; în citirea Sfintei Scripturi neobosita; în vorbire curata si cu pauza, ca si când totdeauna ar fi vorbit cu Dumnezeu, iar nu cu oamenii. Din gura ei ieseau numai cuvinte întelepte, iar pe fata ei se arata blândetea si fecioria. Chipul ei cel din afara arata desavârsirea launtrica, bunatatea si smerenia." Iar însusi Sfântul Ignatie zice: "La noi toti stiu ca Maica Domnului era plina de dar si împodobita cu toate însusirile frumoase. Se spune ca în prigoniri si în nevoi ea era întotdeauna vesela; în lipsa si în saracie nu se scârbea; pe cei ce o suparau nu numai ca nu se mânia, ci înca cu bine le rasplatea; în zile bune era blânda; catre cei saraci era milostiva si ajuta tuturor cu ce putea; iubea îndeosebi pe cei smeriti, pentru ca ea însasi era plina de smerenie".

Pagina 1